Mon chéri

E o diferenta intre ce vrei sa fii si ceea ce esti de fapt.

 Sparge gheata. Aprinde focul. Opreste ploaia.

       
 

 Si cand in final toti pleaca...ramai si te intrebi unde ai gresit. Dar cand pleci tu? Ei cu ce au gresit de au fost doar unii de pe lista ta? Dar tu cu ce ai gresit sa fii inca una de pe lista lor? In final actionezi dupa cum iti e natura...

  Mon chéri,

   E prea tarziu sa regretam greselile facute si mult prea tarziu sa negam cuvintele pe care le-am rostit. Am sa imi pastrez sufletul departe de furie si durere. Deschid ochii si ma intreb pentru ce lupt, nu imi dau seama dar constientizez ca o sa supravietuiesc. Deschid ochii din nou si sper uneori sa ma trezesc intr-o lume mai buna. Ca e a ta, ca e a mea, nu conteaza.
   Nici macar nu mai am unde sa fug ca sa ajung la tine, eu mi-am indeplinit partea, acum totul depinde de tine. Dar am sa ma tin totusi departe, sau nu o sa te las pe tine destul de aproape sa ma ranesti.
   Dar totusi stii ca mint, iti dai seama mereu. Si nu eziti sa mi-o spui.
   Si in final... in final ajung sa iti zic ce nu vreau sa mai rostesc. Dar stiu ca am sa o fac. Ma imbat cu niste cuvinte, ma imbat cu ale tale cuvinte, ce ma scot din impas mereu si ma trezesc la realitate. 

   Vesnicule "TU", o sa dispari vreodata din viata mea? O sa te alung oare vreodata din ea? 

   Si imi raspund singura la intrebare: Niciodata. De ce? Pentru ca nu te las eu, nu iti dau drumul. 

    
To be continued....