Textele care apar pe acest blog aparțin autorului și nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Acestea sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1966, privind drepturile de autor și drepturile conexe. Copierea, reproducerea sau modificarea sunt permise doar cu acordul scris al autorului. Autorul acestui blog își rezervă dreptul de a reclama și acționa în instanță orice abatere.



sâmbătă, 31 decembrie 2011

Artist.


Blackmill - My Love




 Orgoliu.
 Esti ca un puzzle. Tot pun pisele cap la cap, esti complet dar in secunda doi cand imi iau ochii de la tine, te destrami bucata cu bucata. Ti-am pierdut piesele. Imi pare rau, nu mai stau sa le caut si sa te refac.
  Si de fiecare data cand te refaci singur, piesele pe care le detii tu nu se imbina corespunzator. Te-ai gandit vreodata ca poate jumatate din piesele de care ai tu nevoie, sunt cele care le detin eu? Ca sa fie totul bine, trebuie sa imi dai jumatate din piesele tale, iar eu iti voi da jumatate din ale mele. Le vom imbina...si poate asa nu o sa te mai destrami. Iar eu o sa fiu fericita, fericita ca tu esti complet. Dar cine o sa cedeze? Cine o sa accepte primul? Cine o sa renunte?

Piesa din tine care lipseste sunt eu.
Piesa din mine care lipseste, esti tu.




 Formare.
 Te las sa fii artistul care imi picteaza viata in continuare. Cel care imi sculpteaza fiecare moment din zi. Cel care imi va "izbi" un zambet pe fata atunci cand am nevoie. Cel care ma va modela asftel incat sa imi fie bine, sa ne fie bine. Cel care intotdeauna va aduce un plus de culoare oriunde si va repara orice. O sa fii cel care imi va canta in fiecare dimineata gandurile, cel care imi va compune faptele. Cel care va captura fiecare secunda din zi. O sa fii cel de care o sa ma tin cand o sa cad, si o sa ma reintorc iar si iar la tine ca sa imi refaci pasajele vietii. Tu o sa fii cel care va da forma inimii mele. Tu, esti...artistul tacut din spatele cortinei. Cel care va juca in fiecare zi, un alt rol minunat. Tu, o sa fii al meu.





Strategie.
 Lasand trecutul departe, te agat de cristalul transparent ce atarna deasupra mea. Nu mai vad cristalul, te vad pe tine, asa cum esti. Firav, cu ochii blajini, inocent la prima vedere dar periculos de placut ca si companie. Langa tine intr-o clipa mi-am imaginat tot. Noua mea sursa de inspiratie, noua mea sursa de motivatie. Altele au venit... cum au venit, asa au si plecat. Am sa iau tot ce am nevoie de la tine, indiferent ca vrei sau nu. Fara sa iti dai seama o sa ne modelam reciproc. Si o sa ajungem unde nu ne-am imaginat vreodata.
Momentan te pun pe repeat. Te las sa ajungi unde vrei. Dupa cum esti, asa imi voi forma strategia pe cate tu deja ai inceput-o. 




[Un an nou fericit tuturor! :) :*]

sâmbătă, 10 decembrie 2011

Poti sa pleci.

Atinge-ma ca sa iei foc.
  Priveste-ma ca sa orbesti.
  Saruta-ma ca sa te otravesti.



"Numai tu mi-ai dat lumea peste cap...in loc sa ne iubim, ne purtam ca doi anonimi."

Andra si Adi Cristescu - Colt de suflet






  Sunt treaza, dar lumea mea e pe jumatate adormita. Am inima obosita. Iubirea ta nu a fost corecta. Traiai intr-o lume unde nu iti pasa de nimic si nu ascultai pe nimeni. Nu ti-a pasat. Asa ca m-ai lasat sa ma scufund. Dar am gasit puterea sa ies la suprafata, cu pretul de a-mi pierde inima, si imi pare rau, dar nu pentru tine. Imi pare rau ca mi-am pierdut timpul cu cine nu trebuia.


Nu ai vrut sa vorbesti cand vroiam eu, acum e prea tarziu. Am vrut sa lupti pentru mine iar eu am vrut sa cred ca meriti sa te iert. Dar nici o sansa. Nu te mai ascult. A fost o mare diferenta intre ceea ce ai zis si ceea ce ai facut. Am avut un motiv sa te las sa tragi usa dupa tine. Te-am eliberat, nu mai esti legat de mine. Si cel mai important, nu mai sunt legata eu de tine. Poti pleca. Esti liber. Nu pleci tu, plec eu. Am ajuns la concluzia ca poate sa iti ia locul si altcineva, care nu o sa se joace cum o faci tu.
Asa ca next tati, ti-ai pierdut sansa.





  Eram altcineva, acum sunt tot eu, dar de fapt sunt alta. Si cele mai neinsemnate fapte iti schimba gandirea. Nu exista lacrima care sa nu loveasca pamantul, nu exista raza de soare care sa nu atinga apa. Nu exista iubire fara o inima, partea a doua cu fericirea vine atunci cand in joc se afla 2 inimi, dar trecem peste aspectul asta.
 In loc sa plangi, ai putea sa razi, sa privesti partea plina a paharului, sa tragi foloasele si sa mergi mai departe. Nu ai murit, dar sigur esti mai puternic.



Tu singur decizi cum vrei sa fii, tu singur iti decizi soarta. Nu lasa pe nimeni sa decida in locul tau. Faci ce crezi tu ca e corect, chiar daca o sa gresesti. Decat sa ai regretul ca nu ai facut ceva, mai bine o faci si vezi ce iese. Mereu poti invata din greseli. Decat o viata plina de regrete mai bine o viata plina de greseli din care ai ce invata.




  Draga cititotule, zambeste, e Decembrie... cea mai frumoasa luna din iarna. Iti doresc sincer tot binele din lume. :) >:D< :*

luni, 5 decembrie 2011

Mon chéri

E o diferenta intre ce vrei sa fii si ceea ce esti de fapt.
 Sparge gheata. Aprinde focul. Opreste ploaia.

       
 
 Si cand in final toti pleaca...ramai si te intrebi unde ai gresit. Dar cand pleci tu? Ei cu ce au gresit de au fost doar unii de pe lista ta? Dar tu cu ce ai gresit sa fii inca una de pe lista lor? In final actionezi dupa cum iti e natura...


  Mon chéri,

   E prea tarziu sa regretam greselile facute si mult prea tarziu sa negam cuvintele pe care le-am rostit. Am sa imi pastrez sufletul departe de furie si durere. Deschid ochii si ma intreb pentru ce lupt, nu imi dau seama dar constientizez ca o sa supravietuiesc. Deschid ochii din nou si sper uneori sa ma trezesc intr-o lume mai buna. Ca e a ta, ca e a mea, nu conteaza.
   Nici macar nu mai am unde sa fug ca sa ajung la tine, eu mi-am indeplinit partea, acum totul depinde de tine. Dar am sa ma tin totusi departe, sau nu o sa te las pe tine destul de aproape sa ma ranesti.
   Dar totusi stii ca mint, iti dai seama mereu. Si nu eziti sa mi-o spui.
   Si in final... in final ajung sa iti zic ce nu vreau sa mai rostesc. Dar stiu ca am sa o fac. Ma imbat cu niste cuvinte, ma imbat cu ale tale cuvinte, ce ma scot din impas mereu si ma trezesc la realitate. 
   Vesnicule "TU", o sa dispari vreodata din viata mea? O sa te alung oare vreodata din ea? 
   Si imi raspund singura la intrebare: Niciodata. De ce? Pentru ca nu te las eu, nu iti dau drumul. 

    
To be continued....