Textele care apar pe acest blog aparţin autorului şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Acestea sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe. Proprietarul acestui blog îşi rezervă dreptul de a acţiona în instanţă orice abatere.

marți, 31 iulie 2012

BAC. Admitere. Vacanta.


 Lana Del Rey - Summertime Sadness 



  Azi ploua. Ploua si e atat de bine. In sfarsit ne mai paraseste putin caldura.
Oficial pot spune ca a venit si pentru mine vacanta. Am terminat cu tot, cu bac-ul, cu admiterea, cu facultatea. Se da startul la vacanta, la leneveala si la relaxarea mentala si corporala de care am dus lipsa pana acum, iar asta doar pana la 1 octombrie, cand, imi voi relua statutul de boboc, dar de aceasta data boboc de facultate.
 In ultimele luni am invatat multe lucruri.
De la BAC am invatat:
- cum e sa iti pierzi noptile invatand
- cum e sa auzi cantatul cocosului la ore fixe in noapte
- cum e sa dormi doar doua ore, sa te bati cu alarma si sa pleci catre BAC cantand pe strada "Eu vara nu dorm" si "Minim doi"
- cum e sa nu iesi din casa si sa recitesti, sa tot recitesti, si sa tot reci-recitesti NISTE LECTII PE CARE NU LE-AI INVATAT LA TIMP!
- cum e sa te cuprinda panica pe ultima suta de metrii, sa ti se blocheze mintea si sa traiesti cu senzatia ca ai invatat degeaba, ca tot nu stii nimic
- cum e sa iei LECITINA ( care de fapt nu ajuta la nimic, totul pleaca din subconstient)
- cum e sa te agiti degeaba, ca pana la urma daca ai invatat ceva, de trecut il treci.
Si multe altele am invatat de la BAC, dar ce ma bucura cel mai tare este ca am trecut cu bine peste el si ca mi-am luat adio pentru totdeauna de la el. 




  Dar panica nu s-a terminat doar la BAC. Venea admiterea. Nu stiu ce a fost in capul meu atunci cand m-am decis sa dau la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii - aka FJSC, renumita FJSC care, nu da sincer doi banii pe candidati. Cu riscul de a fi considerata "frustata" de cei care au fost admisi si s-au vazut cu un loc asigurat la facultate, am sa imi exprim opinia care nu este tocmai buna despre aceasta facultate, iar asta o fac doar ca viitorii candidati sa isi mai clateasca ochii cu diferite opinii inainte sa se decida ce si unde vor da. Am mers pe doua extreme, din una sigur Dumnezeu imi oferea ce trebuie. Asa ca m-am inscris la FJSC si mi-am mai depus dosarul si la Universitate, la Administratie si Afaceri, sectia Administratie publica. La FJSC prima optiune o pusesem pentru "Comunicare si relatii publice", apoi pentru "Publicitate" si in cele din urma pentru "Jurnalism", deoarece eu urmaream comunicarea si PR-ul, nicidecum sa devin o jurnalista. 

 
  Desi promovabilitatea la BAC fost si mai scazuta anul acesta, la facultati a fost bataia mai mare ca in ceilalti ani. Asa ca, la FJSC, eram eu si inca 1069 de candidati. Si ma rog, sar peste alte detalii neinteresante si trec direct la faptul ca organizarea examenului a lasat de dorit. Trebuia sa incepem examenul la ora 11, subiectele au intarziat vreo 2 ore, caldura era mare si lumea foarte nervoasa. Subiectele au fost accesibile, desi la subiectul II au cam dat-o in penibil, dar tot se putea face ceva si la ala. Si uite asa s-a dus si ziua examenului si am stat si am asteptat dupa rezultate de ne-a venit rau, ca nu s-au afisat la data care figura in metodologie. In tot acest timp, certurile profesor-candidat se derulau constant in grupul activ de pe Facebook si site-ul oficial al facultatii.     
   
  Profesorii, desi incercau sa ofere informatiile necesare si raspunsurile de care aveau nevoie candidatii, la un moment dat au cazut in sfera penibilului, recurgand la cuvinte dure si josnice. Pana si candidatii incepusera sa se denigreze intre ei si sa arunce cuvinte dure in stanga si in dreapta, iar eu stateam linistita si urmaream totul din umbra, amuzandu-ma teribil de cat de superiori se pot crede niste pustani admisi, care nu stiu pe langa cine sa se mai dea bine.
  
  Si, ca totul sa fie perfect, contestatiile au fost respinse. Din peste 200 si ceva de contestatii, printre care si a mea, nu s-a aprobat nici macar una. Dubios nu? De aici lumea interpreteaza ce vrea.
 Imi pare sincer rau pentru cei care si-au pierdut timpul, banii si ocazia cu aceasta facultate. Este o facultate renumita, dar trebuie sa ai nervi de otel, rabdare cat cuprinde si sa fii putin mai mult pupincurist ca sa iti fie bine. Profesorii nu stiu cat de mult isi dau interesul, dar din ce s-a intamplat pana acum am realizat ca nu e totul roz. Dar... parerile sunt impartite. Cu siguranta la capitolul neseriozitate ocupa locul I. Dar, nu a fost sa fie, destinul meu inseamna ca e legat de altceva.


   
  Eu, personal, ma bucur ca nu am ocupat un loc la aceasta facultate. Imi statea chiar bine pe lista celor eligibili. Eu sunt constienta ca daca ei nu imi apreciaza talentul, altii o vor face. Asta trebuie sa isi zica fiecare candidat care nu reuseste la o facultate, ei pierd, nu voi, nu noi. Pretentiile sunt prea ridicate, ei au impresia ca un elev de liceu, cum termina cu BAC-ul, o sa stie sa se adapteze la cerintele lor care sunt exagerate. Cred ca daca intram, imi muscam mainile pentru alegerea facuta. Si mai stiu ca sunt si altii care imi impartasesc parerea. Dar Dumnezeu a avut grija de mine, mi-a oferit chiar un loc la buget la cealalta facultate. Asa ca, dupa ploaie vine si soare cu siguranta. Asa ca mi-am retras dosarul frumusel, le-am oferit ocazia celor eligibil din urma mea sa urce cu inca o pozitie si am plecat frumusel sa imi depun diploma la Administratie si Afaceri.
 

  Voi, viitori candidati la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, o sa va sfatuiesc sa nu credeti ca daca faceti meditatii, gata, aveti un loc asigurat la aceasta facultate. Deloc chiar. Totul tine de inspiratia de moment, de atentie si de ochiul critic care corecteaza. Asa ca poti sa fi tu cel mai bun in BAC, ca admiterea e alta mancare de peste.  Daca intrati, va urez tot succesul din lume si bafta la invatat, ca la urma urmei daca vrei sa inveti, inveti oriunde, dorinta si vointa sa fie. Oricum, pana lumea nu vede cu ochii ei sau nu o pateste pe propria piele, nu va crede. Nici eu nu credeam inainte anumite zvonuri despre facultate, dar iata ca am patit-o si eu. Dar cum ziceam si mai sus, exista pareri si pareri. Sistemul nu se va schimba din cauza parerii mele.
 Asadar, din toamna o sa fiu bobocel, nu o sa mai urc  6 etaje sau sa astept jumatate de ora dupa un lift amarat, o sa urc doar un etaj si o sa trebuiasca sa invat pe branci ca sa ma mentin la buget. 



 Si ca incheiere, tin sa ii felicit pe toti cei care au luat BAC-ul si au intrat la facultate si sa le urez bafta celor care vor da BAC-ul in a doua sesiune. Postarile sper sa fie mai multe pe luna, pana acum m-am limitat la una singura deoarece timpul nu imi permitea. Si uite asa mi-am aratat si eu "frustarea", dar de fapt mi-am aratat opinia despre un esec din care am avut multe de invatat. Ne auzim curand.
  Revin la postura mea de "Vara nu dorm...". Vacanta abia incepe. Asa ca, hai cu distractia! 

  Toate cele bune! 


joi, 21 iunie 2012

Lipsa

"Lipsesc de aici, dar sunt acolo unde e inima ta. Lipsesc de langa tine, dar sunt prezenta mereu in mintea ta."


Mattafix - Angel on my shoulder



Scriu printre randuri taiate, printre amintiri uitate
Hoinaresc printre raze despicate, pe drumuri crapate, innodate si uitate
Departe...

Departe de casa, departe de tot
Citesc carti prafuite. Nu se aude nici un zgomot...
E ca un antidot...


Antidot pentru stres, dar privesc cu interes
Ceea ce mi se ofera, ceea ce e firesc...
Nici nu ma mai opresc din mers. 

O iau agale pe taramurile tale
Sa descopar limitele anormale...
Vreau sa rup barierele mentale. 


Imi opresc energie pentru ce va sa fie. 

Masor timpul cu clepsidra si o-ntorc neincetat
Cand sunt cu tine nu am nevoie de timp limitat,
Vreau sa cred ca e tot ce am sperat. 


Dar daca se termina, asa a fost sa fie...
Eu acolo, tu aici, eu aici, tu acolo. 
Ramanem cu amintirile de acum incolo...

Dar daca timpul se va intoarce,
Am sa sparg clepsidra si am sa strang nisipul...
Nu o sa ne mai stea in cale nici macar timpul.


Nu o sa mai lipsim,
Nici tu, nici eu...
Amandoi mereu. 


_____________________________________________________________________________________

Si am trecut si peste inspiratia asta. O astept pe urmatoarea. Am epuizat, dar nu in total, ceea ce aveam. Mereu e loc de mai bine, dar o lasam pe data viitoare.
Toate cele bune!
:)


joi, 31 mai 2012

Am multe de zis. Am si mai multe de facut.

E ciudat cum se aduna regretul la final. Desi suntem avertizati, niciodata nu profitam cum trebuie de clipa prezenta.
O sa fiu saraca, saraca in timp, saraca in lacrimi, saraca in suspine, dar bogata in amintiri. 




Azi imi iau ramas bun de la primavara, care lasa loc de venire anotimpului de vara. 

Guess Who - Oriunde te duci



Am un singur cuvant. Daca as avea mai multe ar insemna ca imi bat joc de mine, de tine si de lumea in care traim. Am un singur cuvant - asta inseamna ca nu dau inapoi si respect ce am zis. Viata ofera sanse, alegeri...drumuri diferite pe care poti sa le urmezi sau sa le alegi. 
 Impins de la spate, stresat si dupa multe ore de gandit profund in miez de noapte te decizi...si alegi. Si se intampla sa te intrebi in miez de zi, ce s-ar fi intamplat daca alegeai altfel. Dar uite asa, fix asa, viata nu iti da raspuns. Ea doar te face sa te intrebi, de tras....tragi singur concluziile.
 Si sper, ca doar e gratis. Ce sper? Sper la mai bine. Sper la mult mai bine, sa imi fie bine si asta nu numai mie. Si prin cuvantul "bine" definesc multitudinea de lucruri bune pe care le poate avea un om in viata sa.


  Perioada critica? Nu am crezut niciodata in asta. Am crezut doar in agitatia creata de individul uman ce se agita in propria carcasa, care in final moare de propria mana. Si individul asta uman, transmite mai departe starea, din om in om, precum o boala. O pandemie in adevaratul sens al cuvantului. 
Ca el daca nu ii agita si pe altii, nu se simte bine. Si uite asa arunca cu negativism in stanga si in dreapta si infecteaza alte fiinte superioare. Agitatia asta, stresul mancator de nervi, te preseaza asa de tare uneori incat iti vine sa te pui intr-un colt si sa omori cu pistolul ratustele imaginare ce involuntar trec prin fata ta. Poc! Poc!




Dar trece. Chiar trece. Ca te ia iar, e partea a doua. Dar nu mai e asa de grav precum prima oara. Si trece iar. Si usor ii faci fata. Te obisnuiesti. Cine nu se obisnuieste? Traim intr-un loc in care presiunea, stresul, nervii, agitatia, etc (mare si lung ETC, ca factori negativi sunt de insirat slava Domnului!) ne mananca fiecare centimetru... sau stai, de fapt ne mananca cu totul. Dar suntem campioni, ca in final supravietuim. Ce-i drept, nu toti, dar s-a dovedit ca se poate face fata.


Etape si etape.
 M-am oprit in drum. La jumatate. Ma uit in urma si vad ce a fost. Privesc inainte si... nu vad. Doar presimt, doar visez...doar cred si sper. Nicio certitudine. O sa fie bine? O sa reusesc? Cred ca da, atata timp cat exista vointa, se reuseste.
 Dar pasesc cu credinta pe taramul nou ivit. Nu imi e frica de viata. Nu imi e frica de ce o sa urmeze. Viata isi urmeaza cursul ei normal, nu te intreaba daca vrei sa te opresti undeva, nu te intreaba daca iti este bine, nu te intreaba daca vrei sa te intorci, nu intreaba de tine. Trebuie doar sa stii cum sa iti croiesti singur drumul prin ea.


But the show must go on..
 See ya soon. :)

luni, 30 aprilie 2012

Trecem peste


M-am agatat de zambetul tau si am primit si eu unul. M-am agatat de fericirea ta si am primit si eu din ea.
M-am agatat de inima ta si am primit si eu una. M-am agatat de viata ta, facand-o mai frumoasa pe a mea.

  


Blackmill - The Drift


 Stiu ca e greu sa imi amitesc ce am fost noi odinioara. Eu am fost o carte intredeschisa care doar isi aerisea paginile, iar cand cadea in mainile cuiva se lasa citita, dar rareori inteleasa. Tu ai fost doar dulcele cosmar ce m-a trezit la realitate.
 Un cosmar trezit in mine si continuat la tine. Cand iti alegi persoana gresita de care sa iti bati joc nu poti scapa asa usor. Roata se intoarce iar dezamagirile pot fii duble, mai ales cand tot continui sa ranesti si sa nu iti schimbi tactica.





  Nu m-ai secat inca de sentimente. Nu poti sa ma seci de ceva ce nutreste natural in mine. Tu incerci sa furi, eu insa dau fara sa mi se ceara. Am mai zis, si inca o zic, acum pot sa traiesc si fara tine. Ce trebuia sa iti ofer s-a terminat. Ce mi-ai oferit tu mie a fost uitat.
 Am fost prea mult timp pierduta in tine. Am sa uit ca ploaia erau lacrimile tale ce ma chemau inapoi. Am sa uit ca razele de soare ce ma incalzeau erau bratele tale ce ma cuprindeau. Am sa uit ca vantul era atingerea ta ce ma magaia usor. Am sa uit ca stelele erau ochii tai ce ma vegheau in miez de noapte. Am sa uit ca de fiecare data cand plangeam imi adunai lacrimile si imi spuneai ca ma iubesti. 



  Asa cum tu nu mi-ai fost predestinat, nici eu nu ti-am fost predestinata. Hai doar sa il consideram un joc ce ne-a intarit caracterul si ne-a antrenat atitudinea. Eu sunt impacata cu mine, la fel cum cred ca si tu esti. Hai sa lasam persoana urmatoare sa fie fericita cu noi si sa nu sufere din cauza trecutului nostru.
 Hai sa trecem peste imaturitate si sa lasam grijile deoparte. 
 Viata ta nu se opreste la mine, asa cum nici a mea nu se opreste la tine.



  Si ma trezesc in fiecare dimineata cu soarele in fata mea. Si zic ca este o noua zi ce imi deschide calea catre viitor. Un viitor cu multe incercari, fie ele bune sau rele ce imi construiesc viata ce se scurge o data cu fiecare bataie a ceasului. Un viitor ce mi-l construiesc singura, evitand greselile din trecut, dar bazandu-ma pe prezentul ce imi ofera posibilitatea sa ma desfasor, numarand clipele ce imi alcatuiesc viata. 


  In incheiere, ma adresez direct cititorilor lasand fantezia si creatie deoparte, adica ma adresez voua, tie in special care imi citesti aceste randuri colorate de pe fundalul  mohorât. Nu mai am timpul necesar sa scriu frecvent pe blog, limitandu-ma doar la o singura postare, si aia chinuita, la sfarsitul lunii. Dar cu ocazia asta, vreau sa iti urez tie, un inceput de mai cat mai calduros (dar nu prea, ca si asa caldura isi cam face de pe acum de cap) si plin de motive care sa te faca sa zambesti cu inima.


  Aminteste-ti sa pretuiesti fiecare zi pe care o ai, incercand sa vezi mereu partea plina a paharului. Straduieste-te sa faci alegerile corecte care iti aduc bucurie deplina, lupta pentru ceea ce iubesti si iti doresti si ai grija de tot ceea ce tine de tine. Bucura-te de ceea ce ai acum si mai ales de faptul ca existi si ti s-a oferit posibilitatea de a te afirma in lumea asta. 


  Citeste-mi ultimul rand cu zambetul pe buze, gandindu-te ca maine e o noua zi ce iti va aduce noi momente pe care le vei colectiona si iti vei aminti de ele in viitor, asa ca ultimele mele cuvinte iti vor ura toate cele bune, dorindu-mi sa ma citesti in continuare. :)

sâmbătă, 31 martie 2012

Si atat, nimic mai mult.


Michelle feat. Randy - Only you




  Nu mai tine de mine. Nu mai tine nici de tine. Tine doar de timp, caci el este mereu supraveghetorul nostru ce ne arunca ici colo, amintind mereu ca el nu bate de doua ori la aceeasi usa si nu se intoarce orice s-ar intampla.
  Mi s-a spus sa am grija la tot. La absolut toate capitolele vietii. Sa nu neglijez niciun aspect si sa nu inchid ochii atunci cand trebuie sa ii tin deschisi. Sa nu ratez nicio sansa si sa tin capul sus indiferent de situatie.


 
  Imi amintesc cand ai plecat prima data din viata mea. Credeam ca e definitiv, dar te-ai reintors de nenumarate ori, iar eu nici pana in clipa de fata nu am reusit sa inchid cu cheia usa pe care reusesti sa patrunzi de fiecare data.
   Dar stau si ma gandesc ca o sa vina clipa cand o sa gasesti pe usa un lacat, un lacat a carui cheie nu exista. Atunci incercarile tale vor fi in zadar, iar eu voi fii oarba, surda si insensibila in ceea ce te priveste.
  Eu doar o sa intorc foaia, te las pe tine scris in primele pagini, iar in restul doar voi desena pasaje rupte din viata mea.



   
Si totusi e sec. Sec si fara viata.
O perioada seaca, fara nimic palpitant si interesant.
Azi, doar am cersit inspiratie, pentru a indeplini o promisiune.
Si atat, nimic mai mult. 


sâmbătă, 4 februarie 2012

Am invatat sa pierd (frumos).


Lil Wayne Ft. Bruno Mars - Mirror



"Look at me when I'm talkin to you
You looking at me but I'm lookin through you..." 
[...]  
 "Oh, I see the truth in your lies
I see nobody by your side
But I'm with you when you re all alone
And you correct me when I'm lookin wrong
I see that guilt beneath the shame
I see your soul through your window pain
I see the scars that remain..."
 
 
As vrea ca eu sa fiu cea care te readuce la viata...
Ca tu mai apoi sa fii cel care tot ma invata.
Cel care ma invata sa trec prin viata, fara sa pun pauza de fiecare data cand gresesc
Si sa imi spuna ca din greseli sa invat e firesc. 




Sa ma invete sa nu plec capul atat de usor
Si sa ma faca de trecut sa nu imi mai fie dor.
Sa imi arate cum sa ma joc cu prezentul
Si sa imi dezvaluie cum alung sentimentul...




Sentimentul de frica,
Ce alene pica...
Sentimentul de dor,
Ce ma macina usor...
Sentimentul de ura,
Ce rapid se aduna...

Sa te pierd a insemnat sa ma lupt cu mine Insami.
Sa te pierd a insemnat sa imi vad lacrimile cazand pe pamantul dur.
Sa te pierd a insemnat o lectie pe care mi-o da viata.
Pierzandu-te am invatat din greseli.
Pierzandu-te am ales sa invat sa traiesc pe cont propriu.
Pierzandu-te am invatat ca timpul vindeca ranile.



 Nu e ca si cand nu m-am obisnuit. E ca si cand nu ma pot resemna. As da timpul inapoi sa te am din nou... ca mai apoi sa te pierd cu buna stiinta, sa nu mai fiu surprinsa si sa gust frumos din clipele in care m-am bucurat de tine, sa dau timpul inapoi ca sa ma retrag cu onoare si sa ofer locul meu de buna voie altcuiva. Sa fiu constienta ca rolul meu secundar in viata ta s-a terminat. Sa invat pe viitor sa castig si roluri principale in viata cuiva. Pana nu le gusti pe toate nu ai cum invata. 
Dar nu intelege gresit, asta nu insemna ca m-am dat batuta, pur si simplu am ales o alta cale...




 Durere, dezamagire, pierzanie...totul e temporar, dar zambetul de apoi care iti face inima sa tremure cand stii sa faci fata la ceva prin ce ai mai trecut, e totul...e ca si cand se ivesc noi orizonturi. E ca si cand esti obisnuit, stii sa faci fata si nu mai esti speriat.
 Vrei mai mult, dar nu o sa primesti. Speri la mai mult, dar de fapt speri la nimic. Nimicul ce se va transforma mai tarziu in TOT. Avandu-te langa mine m-am dat cu capul de pragul de sus, l-am vazut pe cel de jos, iar ochii mi s-au inlacrimat. Avandu-te langa mine, am cazut, dar m-am ridicat. Intr-un final ai vrut sa ma ajuti sa ma ridic, dar era prea tarziu. Am stiut sa fac fata situatiei, am inteles...am pierdut. Dar am castigat multe altele in schimb. Multumesc! :) 




Si in final...sa te pierd a insemnat sa te recastig din nou.
Am invatat sa ma dau din drumul pe care il blochez fara rost. Nu pot tine oamenii in loc pentru mine. Nu poti tine langa tine pe cei ce nu vor. Nu pot oprii cursul lucrurilor. Totul se schimba... 




    Prima greseala pe care omul de rand o face atunci cand pierde este aceea de a atribuii imediat stampila de "esec", "rateu" sau "incapabilitate" in pierzania sa. Desii termenul are mai multe sensuri, vorbim aici intai de lectiile pe care ti le da viata. De posibilitatea de a invata ceva atunci cand pierzi altceva, fie el bun material, fie o competitie, fie un joc... ori o prietenie, sau uneori chiar o persoana.
In viata nu e totul usor, dar uneori cand iti deschizi urechile bine, auzi din gurile oamenilor optimisti ce te inconjoara pretutindeni, desi exprimata dupa vocabularul propriu, fraza: "Cand pierzi ceva, castigi altceva."
  Si da, intr-un fel e adevarat. E imposibil sa pierzi ceva si sa nu te alegi cu altceva in schimb, doar analizand putin mai atent descoperi ca te poti alege cu experienta, invataturi si chiar se pot ivi noi oportunitati. Nu poti castiga mereu, nu poti gusta mereu din victorie. Viata e cu dus si intors. Uneori sa te resemnezi e mai simplu, dar sa te resemnezi cu rost. 


Cand pierzi, poti invata sa castigi. Asa ca invata sa pierzi, invata sa pierzi atunci cand trebuie...invata sa pierzi frumos.


duminică, 15 ianuarie 2012

Life


The XX - Intro 




Daca viata nu ma lasa sa invat, am sa invat eu viata cum sta treaba.
Viata e doar un joc...un joc pe care trebuie sa stii sa il joci.

 Nu e ca si cand nu ai exista, nu e ca si cand nu ai insemna ceva pentru mine. E ca si cand imi pasa de tine, e ca si cand tin la tine, dar nu suficient pentru a atinge anumite nivele.

Implori cu gandul sa auzi ceea ce vrei. Plangi cu sufletul sa iti descarci durerea. Zambesti cu intreaga fiinta sa opresti in tine tot ce e mai rau. Auzi cu inima orice cuvant rostit si purtat de vant. 



Ma reintorc la copilarie. Ma reintorc la amintirile nevinovate si inocente ce imi agita mintea. Ele ma fac sa realizez ca totul se poate complica secunda dupa secunda. Totul se schimba in timp. 




  Dar STOP! Ce atatea ganduri negre? Exista o zi din viata, sau mai multe...cand te trezesti dimineata si iti zici: "Azi o iau de la capat" sau "E un nou inceput pentru mine.". Da, asa e...fiecare zi poate reprezenta un nou inceput indiferent de trecutul nostru. Numai noi putem decide cum ne organizam viata. Trebuie doar sa ne deschidem mintea, sa privim larg si sa auzim mai bine ce se "barfeste" prin jurul nostru.


Perspectivele se pot schimba in cateva secunde, insa balanta trebuie sa fie mereu echilibrata.
 Asa e viata, dintr-o parte ti se ia, dar din alta ti se da. Nu stii niciodata ce se poate intampla cu adevarat. Tu poti avea niste asteptari, dar in final asteptarile sa fie cu totul si cu totul altele fata de ce ti-ai dorit.
 Ca sa te descoperi pe tine trebuie sa ai rabdare, nu se intampla totul intr-o zi...nici macar intr-o viata de om nu se intampla asta. Mereu aflii lucruri noi. Trebuie sa descoperi, sa cunosti si sa asimilezi ceea ce crezi tu ca iti este necesar si de folos cu adevarat. De invatat, inveti ce vrei si cum vrei, de perceput percepi asa cum vrei, numai sa fie in maniera corecta si sa intelegi ceea ce a vrut sa se zica cu adevarat.
 Esenta? Fiecare lucru are o esenta. Trebuie doar sa stim cum sa o extragem. Restul sunt doar detalii.
 Cand nu stii, trebuie sa intrebi, nu sa stai nelamurit. Nelamurirea iti poate inchide orizonturile si iti poate schimba alegerile in viata, iar la un moment dat iti ridica semne si mai mari de intrebare.
 Asa ca fa cat mai multe si regreta mai putin. :)


[Cateodata astepti ceva ce nu o sa se intample. Dar tu astepti si speri...pentru ca asta esti tu, privesti mai departe decat trebuie uneori.]