Textele care apar pe acest blog aparțin autorului și nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Acestea sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1966, privind drepturile de autor și drepturile conexe. Copierea, reproducerea sau modificarea sunt permise doar cu acordul scris al autorului. Autorul acestui blog își rezervă dreptul de a reclama și acționa în instanță orice abatere.



marți, 1 februarie 2011

Nimic



Ce poti face atunci cand esti pus pe ganduri sa iesi din starea asta? Sa nu te mai gandesti la ceea ce te pune de fapt pe ganduri? Nimic. Chiar nimic. Odata ce gandurile te prind in capcana lor, nu mai esti in apele tale, esti in "transa". 
 Si uite asa nu reuseste nimeni si nimic sa te scoata din starea asta. Incerci sa te descarci intr-un fel. Dar nu gasesti nimic util. Nici macar scrisul nu te mai ajuta, si asta o spun la sigur pentru ca asta patesc eu de ceva zile. Aveam atatea idei. Dar s-au sters singure din mintea mea. Nu am fost suficient de puternica sa le tin inchise acolo unde trebuia. Incercam in zadar sa dezvolt ideile, dar nu mergea. Nici acum nu pot sa zic ca merge asa stralucit. Simt ca nu mai am impulsurile de care am nevoie. Simt ca mi s-a irosit imaginatia si m-a parasit creatia. 
 Mintea mea strabate alte meleaguri, vrea sa gaseasca ceva, dar nu stiu ce. Sufletul nu vrea sa imi mai dicteze nimic, parca s-a despartit de mine. Inima.... tremura, fara motiv. 
 Dar incerc sa nu ma las doborata.....scoteti-ma din starea asta va rog. Imi vine sa ma iau singura la palme. poate asa imi revin. Ai o solutie mai buna? Imi poti spune.. ca nu ma supar. 
 Triste zile...zile care incerc sa le inving. Vreau doar sa cred ca e ceva trecator. Si mai vreau sa cred ca senzatiile astea accentuate pe care le-am avut zilele astea sunt tot la fel, trecatoare. 
 Si nu renunt. 
 Nu renunt. Nu vreau sa renunt. 
Stiu ca e posibil sa nu intelegi ce zic. Nici eu nu inteleg uneori. Sper sa ma dezbrac de haina asta care ma acopera acum, cat mai curand si sa gasesc o solutie sa pot deschide usa blocata din mintea mea, sau macar motivul pentru care sunt asa. Dar mai stiu un lucru... e posibil sa nu aflu niciodata acel motiv. 
 Poti sa crezi ce vrei despre mine, sa iti creezi o imagine cu mine asa cum vrei tu, pentru ca acum stiu sigur ca orice as face, sau zice  tu tot ce vrei crezi. Nu o sa descoperi niciodata un om cu adevarat. Cel putin nu unul care nu se deschide in fata ta, si chiar si atunci nu e de ajuns.

 Deschide bine ochii si incearca sa simti ceea ce citesti, vezi sau asculti, chiar daca uneori crezi ca e imposibil. Imposibilul uneori poate deveni posibil. 
 Nu ma critica. Nu acum cand nu sunt in stare sa-ti dau replica.

[Incerc sa imi dau seama de ceva...incerc sa ajung undeva. De ce? Unde?]

Yahel-Bomb creator
I'm a bomb creator....
I'm fighting and I don't know why.
I live. Always will survive.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu